Prietena bună a aflat ce facem. Acum mă privește ca pe o străină Trei minute. Atât a citit Andreea din telefonul meu și în acele trei minute a pierdut douăzeci și opt de ani de prietenie. Cel puțin așa simt acum. Suntem prietene de la opt ani. I-am fost domnișoară de onoare la nuntă. Cu soțul în lifestyle de aproximativ doi ani, n-am spus nimănui. Am trecut pe la ea în bucătărie, am lăsat telefonul pe masă, am ieșit la toaletă. Telefonul a luminat — mesaje cu poze de la un cuplu cu care vorbiserăm. A citit tot. Sunt [F36]. Inițial a tăcut. Apoi mi-a scris după două zile — 'nu știu cum să comunic cu tine acum'. I-am explicat cât am putut. Că e cu soțul, că suntem amândoi de acord, că nu e infidelitate. Părea că ascultă. Dar se vede că în mintea ei sunt acum altceva. Nu mă mai cheamă la mesele de familie. Nu mai zice nimic despre soțul ei — parcă i-e frică să nu îi 'propun' ceva. Nu vreau să o pierd. Dar nici nu mai pot să mă scuz întruna. A recuperat cineva o astfel de prietenie sau e deja moartă? Și merită să mai încerc sau să o las în pace să se obișnuiască singură?