Un an după chimio. Corpul nu mai e al meu, soțul zice te iubesc — eu nu cred
Aseară soțul iar m-a privit la duș și eu iar mi-am întors capul. Al zecelea an în Floreasca și nu mai pot să-l văd cum mă privește. În februarie anul trecut diagnostic cancer la sân, mastectomie stângă, reconstrucție temporară deocamdată. Chimio s-a terminat în octombrie, părul abia revine, genele aproape inexistente. Mă cheamă Ana, [F39]. Soțul a fost beton tot timpul ăsta. M-a dus la fiecare ședință, a dormit pe scaun în spital, mi-a făcut mâncare când nici nu puteam să stau în picioare. Acum vrea blând să readucem sexul în viața noastră, zice că mă vrea ca înainte. Capul meu îl crede. Dar când îmi atinge cicatricea îngheț. Și nu știu dacă e că lui nu îi mai place sau eu nu îmi dau voie. Cel mai ciudat — dorința a revenit puternic. Dar nu spre el. Spre fantezii cu un străin care nu știe nimic. Parcă o privire străină m-ar face din nou femeie, nu pacientă. Nu știu dacă e normal sau e o formă de fugă. A trecut cineva prin onco și s-a întors la corp prin sex? Privirea unui străin ajută sau te îndepărtează de partener? Sincer am nevoie de păreri reale.